Peste două săptămâni plec cu bicicleta intr-un tur prin Europa! La început a fost doar o idee, cu timpul a devenit un vis și iată că în sfârșit se transformă în realitate. Ideea e mai veche dar mi-am propus cu adevărat să fac asta acum aproape un an, câmd m-am întors din prima mea tură mai lungă (Romania-Bulgaria-Grecia și retur, 2000Km) alături de un bun amic, Marius, cu care am pedalat timp de aproape o lună prin locuri care mi-au adus multe satisfacții și o altă înțelegere asupra condiției umane. Aceasta mi-a întărit și mai mult convingerea că ceea ce știm despre noi e aproape in totalitate greșit și că experiența personală directă este singura care poate să ne trezească , să producă acele conexiuni în noi care să ne facă la un moment dat să strigăm: ”Asta e...!!!”.


     Planul e simplu, merg spre sud până când ajung la Dunăre, de acolo în amonte cu luciul de apă în stânga, prin Serbia până la granița cu Croația, unde mă despart de Dunăre și continui spre vest până la țărmul cu marea Adriatică. Ajuns la țărm, voi merge pe lâgă el în jurul Europei până la canalul Mânecii unde intenționez să traversez în UK. Din Anglia începe drumul de întoacere, care probabil va fi prin: Belgia, Olanda, Germania, Austria, Slovacia, Ungaria și în sfârșit Românica. Acest plan de pelerinaj pe două roți imaginat de mine, bineînțeles că nu e ”bătut în cuie”, mai mult ca sigur voi face și unele incursiuni de la țărm spre interiorul continentului, în funcție de interese și simțăminte.


     Entuziasmul și nerăbdarea mea se amplifică cu fiecare zi ce mă apropie de momentul plecării și-mi tot răsuna obsesiv în cap versurile astea:

”Îmi doresc multe lucruri, da puține-s alea,

Care or să-mi arate în ce parte este calea,

Care atunci când nu vad clar deloc,

O să îmi spele de pe ochi

Problemele și grijile, la fel ca marea.

Și dacă n-ai pațit pe pielea ta, o să-nțelegi
 Că așa ceva nu se învață din vreo carte, și doar timpul 

O să-ți arate care e treaba ta și încotro trebuie să mergi,

Ca să ajungi să-ți termini labirintul.

Și-ai apuca să te bucuri, ai mai primi niște șuturi,

Ai învăța niște lucruri, ai reuși să te scuturi,

Că-s vulturi peste tot și înăuntru,

Am credința că vântul o să împrăștie cuvântul 

Mai ușor decât gândul.

Nu-mi fac prieteni noi, că nu-mi stă în fire

Și n-am nevoie de tine să-mi povestești despre mine.

N-ar avea rost să nu mai sper sau să ma fac că uit

Că nu-i nimic întâmplător pe lume.”

                             Antifon (poet al străzii)

     Pentru apropiați  și  pentru cei interesați să urmărească această aventură, promit că o să adaug cât mai des posibil imagini și gânduri de prin locurile străbătute de cele două roți ale bicicletei mele.

     Cu dragoste, mulțumesc tuturor , sunteți minunați!!!