Eu cred că Veneția merită văzută doar în extrasezon si neapărat dacă nu vă cazați în oraș trebuie să prindeți ori prima parte a zilei devreme când răsare soarele ori sfârșitul zilei la apus, ideal amândouă. Eu am avut norocul să ajung aici intr-o sâmbătă seară minunată de aprilie și am stat până după miezul nopții. Crezând că nu am apucat să văd tot ce era de văzut am revenit a doua zi, duminică și am crezut că se întâmplă ceva ieșit din comun de e atâta lume, abia te puteai mișca, colcăiau rutele principale de oameni galăgioși cu hărti în mâini neștiind încotro să se îndrepte și fel de fel de mirosuri te izbeau din toate părțile, groaznic. Așadar, așa stă treaba și aici în zilele și la orele cele mai accesibile, nu merită, în plus și prețurile sunt mai mari, îmi imaginez ce-i aici în plin sezon...
 |
| Ultimele raze de soare reflectate pe clădirile viu colorate ce srăjuiesc unul din canalele Veneției |
 |
| Primele lumini |
 |
| Și bineînțeles că nu putea lipsi și o poză cu vestita piață... |
 |
| un vals vienez |
 |
| Temeți-vă, Poliția Canalelor! |
 |
| Pizza de la mama ei la preț de România: 4,5 euro |
 |
| Nu credeam că și aici poti avea grădina... |
 |
| Această lucrare mi-a plăcut în mod aparte pentru că în viziunea mea acele căpșoare, amuțite și orbite din capetele tentaculelor, dominate de strigătul figurii centrale, reprezintă victoria spiritului asupra minții cu gânduile ei nesănătoase și îșelătoare |
 |
| Gondolieri |
 |
| Pentru iubitorii de băi de mulțime |
 |
| În zbor e mai greu să se creeze așa aglomerări |
 |
| Negociere relaxată |
